Ilustratie Loviluția, medii mixte pe pânză, 120X170cm, 2024.
La început era Cuvântul și cuvântul era cu Dumnezeu. Și Cuvântul era Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El. (Ioan 1, 1:4)
Seria Scrabble In Babbel And Other Godly Pranks semnată IRLO (Laurențiu Alexandrescu) ia forma unei cercetări vizuale în care autorul integrează roiurile imaginare emanate de arhetipul Dumnezeului Jucăuș- Deus Ludens - al cărui prelungire în plan lumesc este Adam Nomotetul. Dumnezeu defineste ecuațiile universale, creează sintaxa celestă a sefiroților și implicit harta ecosistemului divin ca pe un joc de cuvinte guvernate de formule perfecte, în care rostirea corespunde obiectului rostirii. Adam continuă exercițiul epistemologic la îndemnul tatălui său, acest Deus Ludens, încă imatur, imaturitate dovedită de faptul că transmite genomul limbii sacre și Evei, de-abia născută și care, la rândul ei, rupe tradiția comunicării liturgice și „telepate” rostind sunete și nu formule sacre. În dialog cu șarpele, Eva rostogolește sintaxa sacră din Etern în eter. Fonologic, Eva este prima care scoate sunete, ordonează silabe și care, prin gestul său necugetat, alterează limbajul sacru dându-i dimensiune materială imprecisă. Ea este cea care coboară Logosul în materie și de la care sunt generate toate seriile de erori lumesti ulterioare.
IRLO amprenteză seria Scrabble In Babel And Other Godly Pranks cu marca personală consacrată- umorul frust, sănătos ce transformă selecția într-o suită de snoave de un românesc pur și concret în care artistul etalează, pe suprafețe colorate în tente exaltate, defectele realului pe care-l trăim și care își au originea în secularizarea limbii sacre al cărei punct culminant este marcat de nefericitul eveniment petrecut în vremurile lui Nimrud din Ur - Confusio Linguarum.
Nu întâmplător IRLO a decis, la maturitate, să cerceteze vizual acest subiect cu greutate metafizică și cu o puternică încărcătură autobiografică, acesta debutând în artele vizuale ca zugrav urban, ca graffer, așadar ca scriitor de litere, povestea tag-ului său fiind o saga per se.
Laurențiu Alexandrescu a moștenit pasiunea pentru anagrame de la tatăl său. La fel ca și Adam (SIC!) și multă vreme a căutat să-și definească semnătura. Laurențiu a devenit LORI, apoi LORILORI și mai apoi IRLOLORI ca într-un final să hotărască pentru IRLO, tetragramă care l-a consacrat și sub care a înființat Novus Ordo Muralis alături de Obie Platon și Kerozen. NOM Crew este cunoscut pentru gâlceava mediatică și degringolada socială strârnită în primăvara anului 2014, în jurul subiectului calcanului de la Biserica Sfântul Gheorghe din Capitală unde, peste noapte, gherila urbană a plăsmuit un Sfântul Gheorghe apocrif alcătuit din elemente vizuale prolixe și care compoziție- desfășurată pe o suprafață de 250 de metri pătrați- prezintă consistență simbolică a unei supe hermeneutice piperată și zdrobitoare de reguli de reprezentare vizuală canonică.
IRLO își asumă și expune transparent apetitele mistice în pictură pe pânză, instalații, ronde-bosse și obiecte parietale, de această dată. Privitorul poate identifica cu ușurință tradițiile de gândire gnostice ce stau la rădăcina afirmațiilor răspicate ale artistului cu privire la Creație și Creator. Pentru IRLO, pasionat de antroposofie, Hristos este Cristi și este cel mai bun prieten al meu iar Scrabble In Babel And Other Godly Pranks arăta, încă o dată, că mistica, legenda și folclorul românesc sunt prezente sub forma unor invarianți, a unor constante ale limbajului vizual operat de către artist, ce accesează recurent și reinterpretează lumea basmului românesc, pseudo-creștinismul gnostic, dualitatea corp suflet, corpul uman ca microproiecție macrocosmică, altoite generos cu elementele iconice ale generației cu cheia la gât.
Universul imaginar halucinant al artistului propune un Dumnezeu ce fost odată copil copil și de aceea nu prea știa ce să se facă cu cuvintele. Însă nu care cumva să ne închipuim că era un copil ca și ai noștri de-i punem să învețe poezii și matematici în care, nici măcar noi, nu mai credem. Dumnezeu nu era un copil dintre aceia care mergeau la grădiniță și căruia părinții să-i fi cumpărat, de ziua lui, cel mai șmecher set de creioane colorate. La șapte ani, lui Dumnezeu nu i-a pus nimenea la gât o cheie, înnodată pe-un șiret, pe care să scrie YALE. Dumnezeu și-a pus singur cheia universului la gât, pe care scria YHVH, nu YALE, lucru știut de la niște cărturari preocupați de Temurah, Ghematrii și Notaricoane. Plutind cu Duhul Său deasupra apelor, Alfa Și Omega a încercat prima rostire. Ce limbă vorbea pe vremurile acelea nu știm, dar bănuim că tot un soi de gângureală gângurea, asemeni oricărui copil. Doar astfel pot fi explicați bosonii, hadronii, quarkurile, pixurile, piscurile și pliscurile. Pixelii, harababurele, zarzavagiii, șurubelnițele și monocotiledonatele au fost rostite mai târziu. Nu știm în care limbă a rostit toate acestea, pentru că la noi a ajuns doar varianta în latină, dar știm că prima propoziție cu subiect și predicat a fost Fiat Lux și că era încă peltic. De aceea, pe lângă Fiat Lux, a lunecat șmecherește, în vorbire, și fiat luxos. Tot așa au apărut grațiile cu gratiile, raiurile cu râurile și cu răii, războiul bunicii cu războaiele altora, vesela cu veselia, masa cu masele, ialele cu ielele, cățelul cu cățeii de usturoi în coadă, mila umană cu milele marine la pachet. IRLO știe că Dumnezeu n-a stat niciodată la coadă la pâine pe cartelă, dar ar fi putut. N-a mâncat creveți vietnamezi și nici n-a avut penar chinezesc cu oglindă și magnet, dar i-ar fi plăcut. N-a știut cum miros dulapurile cu naftalină, pentru că El nu avea o bunică care să folosească naftalină, dar s-ar fi bucurat! IRLO știe că Dumnezeu n-a jucat Lapte gros, Omul negru sau Țară-țară vrem ostași cu banda de pitici din cartier, dar abia așteaptă!