Primul solo show al artistului Remus Grecu din ultimii ani, se deschide joi 8 septembrie 2022, de la ora 18:00, la Galeria IOMO.
În numeroase romane, dar și în cultura populară, zăpada este apărătoarea amintirilor. Sub învelișul alb, amintirile dăinuie în liniștea timpului care trece, stând mărturie asupra trecutului și a originilor noastre. Zăpada poartă cu ea un mesaj de speranță, forța sa de conservare redând puterea unui nou început, născut din sentimentul înviorător al unei alternative noi și pozitive ce apare la orizont, topirea zăpezii dezvăluind o lume nouă, încă imaculată, gata să fie înveșmântată în culori strălucitoare sub razele soarelui de dimineață. Cu toate acestea, încălzirea globală este sursa unor serii de evenimente neobișnuite ce au dus la o scădere a ninsorilor și trebuie să presupunem că, în viitor, vor fi din ce în ce mai puține zăpezi și ghețuri, iar iernile vor fi doar apariții efemere. Astăzi, trăim într-un mediu considerabil mai cald decât în urmă cu doar câteva decenii, ceea ce ne obligă să trăim într-o stare perpetuă de căldură și disconfort, tânjind după o gură de aer proaspăt. Din păcate, acest sentiment reflectă și percepția extinsă asupra vieții moderne, care în zilele noastre este mai fragmentată și afectată de crizele socio-politice, de cele sanitare, climatice și alte provocări.
Recenta serie de lucrări a lui Remus Grecu rezultă din această dorință de speranță și subliniază, printr-un paralelism inteligent cu zăpada, sentimentul dispariției iminente și al permanenței efemere a tot ceea ce pătrunde în diverse aspecte ale vieții noastre. Zăpada este asemenea unui organism viu pe cale de dispariție și pe bună dreptate, deoarece zăpada este viață, ciclul său generativ inaugurând o lume pură și nouă, purtând promisiunea unui viitor mai bun. Remus Grecu investighează dispariția lumii așa cum o cunoaștem și dispariția ființelor vii din colectivități prin pierderea tradițiilor și a ritualurilor sociale, a tradițiilor folclorice și a relației cu natura, a tuturor acelor verigi care ne legau și ne ofereau identitatea noastră.
Civilizația globală de astăzi a atins un punct atât de înalt de libertate individuală astfel încât propria sa continuare sub forma unui sistem colectiv, sau cel puțin a unei conexiuni profunde cu altceva decât „sinele”, este în pericol. Într-adevăr, marea ambiție occidentală de eliberare a omului, care merge mână în mână cu procesul de individualizare, pare să fi atins vârful acelui drum care, de la antichitatea post tribală până la hipermodernitatea actuală, atestă întâietatea individului și a fericirii sale atât asupra comunității, cât și asupra speciilor, sancționând sfârșitul unei civilizații milenare aflată la dispoziția amenințărilor globale și în special a dezastrului climatic ce îi declară dispariția și poate că specia umană va supraviețui, dar se va vedea ce ecosistem îi va rămâne în urmă.
Expedientul zăpezii ca paralelism al dispariției (al zăpezii însăși, al tradițiilor care ne unesc, al colectivității, al contactului cu natura și alte omisiuni ) și mesajul consecvent de speranță al purității zăpezii pentru un nou început constituie un teatru perfect pentru personajele care locuiesc în operele recente ale lui Grecu. Personajele fantastice, mitice (și aproape magice), suspendate în timpul delicat al zăpezii care nu anulează lucrurile care dispar, ci mai degrabă le păstrează în dispariție, așteaptă vremuri mai bune aproape că apar în acest timp ca niște șamani, paznici ai realității sub zăpadă, care par că intenționează un ritual de împăciuire, mișcându-se, sau poate dansând, într-o rugăciune pentru zăpadă, astfel încât zăpada să se întoarcă și să nu dispară și ca totul să fie păstrat și ocrotit, iar prin topire să dezvăluie o lume nouă și pură, dând o nouă speranță, acum aproape pierdută, pentru un viitor mai bun. Personajele sale sunt puternic pozitive acum, împodobite cu haine flamboaiante, pline de culori strălucitoare împrumutate din tradiția culturală, purtând cu ele elementele pierdute ale unei lumi odată prospere și unite. Pornind de la un element universal important care atrage imediat privirea, costumele lor și nu numai sunt împodobite cu elemente care provin din folclorul străvechi, precum dungile colorate care sunt mereu prezente în scenele lui Grecu și fac referire la copacul dorințelor. - Extras din textul curatorial Alice Zucca
***
Remus Grecu este un artist vizual român care și a petrecut anii formării în București. După ce a absolvit Universitatea de Artă din București, a participat la numeroase expoziții de grup în România. În urmă cu douăzeci de ani, căutând să-și îmbunătățească dezvoltarea artistică, s-a mutat la Londra, unde a ajuns să lucreze cu Madonna și Scissor Sisters contribuind la la vizualuri pentru clipurile lor muzicale și, concomitent, a participat la câteva expoziții de grup. După cinci ani la Londra, a simțit nevoia să repornească profesional și s-a relocat la Stockholm. În Suedia, a început să picteze susținut și consistent și, la scurt timp, creația sa a fost prezentată în expoziții din Danemarca, Belgia, Germania și Suedia. Înapoindu-se la București, în 2018, a schimbat tonul picturilor sale, de la unul întunecat spre vibrație mai veselă. În acest an are prima sa expoziție personală semnificativă într-una dintre galeriile importante din România.
Alice Zucca este istoric de artă italian, curator independent, jurnalist, consultant pentru relații publice și formare și consolidare de imagine în zona culturală, arte vizuale, design, fotografie și arhitectură. Este activă în publicații și jurnalism din 2016, lucrând în domeniul comunicării, de la forma tradițională spre era digitală, media socială, noua media și ca ofițer de presă și creator vizual pentru mărci internaționale, artiști, evenimente și galerii din întreaga lume. Este fondatorul platformei de specialitate XIBT, care include o revistă internațională publicată trimestrial, cu focus concentrat pe artă contemporană și fotografie.
Expoziţia poate fi vizitată marți sâmbătă, orele 11:00 -18:00, până la 4 octombrie 2022.