Victoria și Marian Zidaru sunt unii dintre cei mai apreciați, premiați și vizibili sculptori contemporani români, dar și unii dintre pionierii transformării Combinatului Fondului Plastic într-un centru cultural relevant pe scena artistică locală. Am povestit cu aceștia despre istoria recentă a CFP, despre atelierele speciale pe care aceștia le au în cadrul Combinatului, dar și despre locul creației ca altar și operă finală a artistului.
De când faceți parte din comunitatea Combinatul Fondului Plastic și care este povestea atelierelor voastre de aici?
Suntem în comunitatea Combinatului Fondului Plastic din 2010. Combinatul arăta atunci ca o instituție părăsită, cu spații transformate în depozite de gunoi, în care erau abandonate (și se degradau) materiale folosite cândva pentru producție artistică. Spectacolul vizual era tarkovskyian, completat și de câteva haite de câini, care se războiau între ele sau atacau uneori vizitatorii rătăciți și neavizați.
Conducerea Combinatului, respectiv directorul de atunci, nu reprezenta interesele artiștilor și nu agrea compania lor, consecința fiind că majoritatea spațiilor erau închiriate unor ateliere de reparat mașini gunoiere. Atmosfera era potrivnică desfășurării unei activități sau a unui demers artistic. Au fost două motive care ne-au determinat să pornim în această aventură: localizarea acestei instituții, în nordul orașului, departe de zgomotul și mai ales poluarea centrului și exemplul unui coleg sculptor, care își amenajase deja aici un spațiu foarte generos și profesional.
Amenajarea atelierului nostru s-a desfășurat pe o perioadă de câțiva ani, aproape 6-7 ani, deoarece volumul de muncă a fost copleșitor: de la înlăturarea gunoiului, a barelor și dispozitivelor metalice, igienizarea spațiului prin completarea pereților cu straturi de ciment, rigips, var, partajarea spațiului cu platforme din lemn, pentru a se obține două sau trei nivele, până la turnarea șapelor de beton la parter, toate acestea au durat pentru că mergeau în ritm proporțional cu bugetul de care dispuneam. Am obținut în felul acesta un spațiu de 50 metri pătrați la sol, unde puteam desfășura activități specifice sculpturii - cioplit, turnat, cizelat și încă 100 metri pătrați la cele două etaje obținute, unde se puteau practica activități specifice pregătirii obiectelor, instalațiilor și elementelor care însoțeau actul artistic: desene, pictură, forme spațiale din materiale vegetale etc.
Povestiți-mi și despre cel de-al doilea spațiu și proiectul Magazia.
Fiind doi artiști, spațiul a început curând să devină insuficient, astfel am fost interesați și am participat la activarea spațiului Magazia. Magazia este un proiect născut din colaborarea artiștilor prezenți în incinta Combiantului și s-a tradus în cea mai mare desfășurare de forțe și de unitate colegială. Într-o parte laterală a Combinatului se aflau cele 5 magazii generoase, din care în 2 se desfășoară și acum activități de turnătorie și uscare, iar în 3 dintre ele, se aflau la vremea respectivă 12 camioane de gunoaie, care au fost astfel evacuate de către grupul de inițiativă: Alexandru Siminic, Mircea Roman, Marian Zidaru.
Aceștia, împreună cu alți colegi și cu o firmă au executat apoi toate procedurile necesare transformării acestor spații în viitoare spații de lucru: reparare, igienizare, racordare la apă, curent electric etc. Acesta a fost începutul și baza logistică, în care astăzi se desfășoară ceea ce cunoaștem ca Proiectul Magazia.
Care este relația cu cei de la Sandwich sau cu alți vecini din cadrul Combinatului?
Cazul Sandwich este un exemplu important de inițiativă personală a unui grup de tineri care au transformat un petec impropriu de teren (spațiul dintre două astfel de magazii) într-un manifest conceptual, cu vizibilitate internațională. Astfel de inițiative au adus vizibilitate comunității din CFP. Astăzi, această antigalerie expune nume sonore din practica vizuală internațională.
Cum s-a transformat această comunitate de-a lungul anilor, din punctul vostru de vedere?
După această etapa performantă de transformare a unui spațiu abandonat în spațiu lucrativ, a urmat colonizarea incintei cu artiști diverși, mai ales tineri, care au transformat la rândul lor spațiul personal, prin investiții și muncă, în magazii sau adevărate ateliere profesionale: Cristian Răduță, Alexandru Niculescu, Cătălin Bădărău, Darie și Reka Csapo Dup, Titi Ceară, Alin Carpen sau Valentin Duicu.
Așadar, Combinatul chiar s-a transformat dintr-un loc abandonat, în care mai funcționau doar două secții din fostul Combinat: turnătoria și culorile, dar și acestea la un randament neperformant, într-o adevărată comunitate artistică!
Ce alte proiecte și inițiative ați mai dezvoltat în acești ani în și pentru Combinat?
Înainte de lucrările desfășurate prin proiectul Magazia, în 2013, Marian a reluat un proiect mai vechi, inițiat în 2007 - SCULPTURA -ARHITECTURA, în colaborare cu Ordinul Arhitecților din București. Proiectul era unul de amploare: cu colaborări internaționale și activități complexe - mese rotunde, conferințe de specialitate, prezentări de artiști și colonii de artiști, concurs de proiecte pentru reabilitarea Combinatului dedicat studenților și tinerilor arthitecți etc.
Astfel, la inițiativa arh. Șerban Sturza, cu care eram parteneri pentru organizarea evenimentului, conducerea UAP, prin președintele ei de atunci - domnul Petru Lucaci, au acceptat transformarea spațiului fostei Tipografii în spațiu de desfășurare a acestui eveniment. Așa s-a născut primul spațiu de expunere din Combinat - Spațiul Tipografia, astăzi Galeria UNA, spațiu care s-a realizat prin colaborarea UAP cu un grup de artiști voluntari, care au finalizat cu propriile mâini spațiul, care a adăpostit, până la preluarea lui de către Universitaea de Arte, numeroase evenimente artistice de amploare. Aceasta a fost prima victorie a artiștilor de a-și asigura un spațiu de expunere pentru întreaga breaslă.
Acest eveniment din 2013 lăsa în urma lui mai multe amprente, în primul rând, un set de proiecte, de simulări despre cum ar putea evolua architectural și spațial Combinatul - proiecte realizate de o clasă coordonată de arh. Dorin Ștefan.
Un alt proiect care merită menționat este MANSARDA, inițiat tot de Marian Zidaru, în colaborare cu arh. Ovidiu Apetrei, proiect care propunea construirea unei serii de ateliere de pictură și grafică deasupra plafonului din Corpul C. Construirea acestor ateliere pe plafon rezolva atât izolarea acoperișului, care reprezenta o problemă, dar și obținerea unor spații pentru tinerii artiști.
O altă realizare a grupului de inițiativă Magazia a fost reabilitarea căsuței portarului, proiect dezvoltat de către sculptorul Alexandru Siminic, care a investit din surse proprii, în regim de voluntariat, în renovarea și îmbunătățirea structurii, acoperișului și fațadei acestui spațiu.
De altfel, în decursul acelui proces de schimbare a funcției și aspectului întregii zone din care face parte proiectul Magazia, sculptorul Alexandru Siminic a avut un rol determinant, ocupându-se personal de supravegherea lucrărilor executate de firma prestatoare de servicii, curățarea spațiilor, întărirea structurii clădirilor, repararea acoperișurilor, canal, apă, curent electric, amenajarea Foișorului - adică ridicarea unei structuri din lemn cu acoperiș - un spațiu pentru lucru în aer liber al sculptorilor, asigurarea și întărirea gardului care împrejmuia zona, pentru a stopa invaziile căutătorilor de fier vechi etc.
Aceste inițiative s-au tradus și în formarea unei Asociații?
Da, în timp ce grupul de inițiativă, împreună cu toți cei care au dorit să pună umărul la noua infățișare a Combinatului, reușeau să păstreze entuziasmul cu care începuseră, o reușită majoră a acestei solidarități a fost înființarea Asociației Culturale COMBINART 1+1=10. Aceasta avea 4 membrii fondatori și un președinte, sculptorița Reka Csapo Dup. Din această asociație făceau parte aproape toți artiștii cu ateliere în CFP, iar prin intermediul acesteia s-au realizat foarte multe evenimente culturale: cu ocazia WEG -2016-2017, în colaborare cu AMPT, ateliere deshise, conferințe, un concurs de modelaj pentru tineri elevi și studenți, concerte etc. În 2017, Combinart, prin președinta Asociației, organizează, în parteneriat cu UAP, Cabaret Voltaire din Zurich și Ambasada Elveției - DADA-ON-TOUR. În 2017-2018, a organizat, cu ocazia ISC DAY, 2 expoziții remarcabile de ziua Sculpturii mondiale, în fosta sală a Turnătoriei, astăzi sala SENAT. O altă preocupare majoră a Asociației a fost păstrarea unui spațiu major din CFP pentru a deveni Galeria UAP și unde să se organizeze evenimente majore: Bienale, Saloane, Conferințe, retrospective ale unor membrii. În urma eșecului de colaborare dintre Combinart și conducerea UAP pe acest subiect și a unor scindări și neconcordanțe din interior, Asociația și-a închis activitatea în 2019 însă.
Cum este astăzi Combinatul?
Astăzi, după numai 10 ani de gestație și ferment cultural, prin infuzia de antreprenori culturali de talie, prin mixul de spații de creații și spații de expunere, spații experimentale, credem că eticheta de Hub Cultural este din ce în ce mai aproape de adevăr. Combinatul este o platformă în continuă expansiune și cu potențial nebănuit.
Dorim să subliniem și să punctăm momentul 0 al acestui traseu cultural, respectiv instalarea în marea sală de transpunere a Combinatului a Galeriei Nicodim, acesta credem că a fost momentul care a schimbat și înclinat acul balanței în favoarea traseului artistic și performant.
Această galerie prestigioasă a netezit și chiar impulsionat debarcarea altor nume care au urmat. Este garantul stabil și subtil care a declanșat apoi infuzia și chiar concurența numelor care continuă să își găsească aici solul fertil pentru proiecte și provocări culturale.
Cum ați descrie, pe scurt, atelierele voastre? Care sunt obiectele sau lucrările care se impun momentan în aceste spații?
Atelierele noastre, după ce au primit standardul minim de funcționare ca spațiu de lucru, au fost calibrate și continuă și acum procesul de calibrare la marea lecție a lui Brâncuși, care a impus breslei conceptul de atelier - operă de artă.
Atelierul, spațiul în sine al creației, trebuie să ajungă opera finală și de căpătâi a artistului. Aceasta pentru că, în viziunea lui Brâncuși, opera poate schimba, primeni artistul, iar artistul, după ce a fost înnobilat, purificat, va desăvârși iarăși opera.
Acest proces este într-o determinare continuă, iar la marile nume ale istoriei, parcursul astistic a stat sub acest semn al determinării reciproce.
Așadar, în această viziune, atelierul devine, pe lângă locul nașterii obiectului, locul nașterii armoniei interioare. Din această perspectivă, locul creației devine opera finală în care fiecare lucrare se comportă asemenea alfabetului care compune cuvintele frazei originale, pe care un artist o lasă posterității.
În felul acesta, cele două spații de la Combinatul Fondului Plastic, Atelierul Victoria Zidaru și Magazia - Marian Zidaru, stau sub semnul unei galerii, al unui spațiu de prezentare a demersului nostru. De aceea, foarte mulți vizitatori și prieteni care ne calcă pragul simt confortul unei forme de Spa atunci când ajung la noi, unii ne mărturisesc, alții se trădează prin atitudinea binevoitoare și de lungă durată a vizitei.
În atelierul Victoria Zidaru, lucrările care se impun sunt "ARBORELE VIEȚII" sau "DESPRE EFECTUL VERTICALEI"- o instalație cu 35 de elemente, cu baza din piatră albă subțire, în care este înfiptă o verticală unduitoare, pe care sunt înfășurate cordoane de pânză brodată.
Această ascensiune prin ondularea calmă trimite spre o înaintare infinită a verticalei, oferind un efect de liniște și pace în această simfonie caldă de alb. Pe pereți sunt prezente bazoreliefuri vegetale - lucrări parietale, pe suport de urzeală din cânepă, în care sunt țesute diverse compoziții folosind materialul vegetal - adică frunze de stejar canadian. Această inovație fiind un unicat în modul de abordare a materialuilui fragil pentru a construi suprafețe sau instalații și obiecte spațiale.
Pe un perete generos de 4m/4m este amplasată instalația unei STROMATE - o împletitură din pânze verticale și orizontale brodate, la intersecția cărora se formează niște buzunare ce vor fi umplute cu plante aromatice, generând același efect de noutate a unei opere de artă care se adresează celor cinci simțuri. Genul acesta de instalație - obiect care folosește mirosul, este cunoscut mai nou în arta contemporană europeană ca sculptură olfactivă.
Povestiți-ne, pe scurt, despre universurile creative Victoria și Marian Zidaru. Ne-ar interesa mai ales relația acestora cu spațiile în care lucrați, precum și procesele din spatele lucrărilor semnate de voi. A ce miroase și ce muzică sau sunete se aud în aceste spații?
Contactul cu un atelier de artă supune și impresionează toate cele 5 simțuri, mai ales la un atelier de sculptură, unde materialele folosite au o amprentă durabilă și personalizată.
În atelierul Victoria Zidaru se poate vorbi cu mai multă apăsare despre mirosuri, pentru că senzația privitorului de cum pătrunde acolo este că a pășit într-un laborator alchimic al miresmelor. Asta pentru că de o bună bucată de vreme materialul de bază pe care îl folosesc este cel vegetal, de la frunze de stejar, crengi tinere de arbori, la nenumărate plante aromatice. Aproape fiecare vizitator remarcă o anumită mireasmă, pe care încearcă să o identifice: busuioc, anason, roiniță, mirosul dulce-acrișor al pânzei vechi de cânepă, păstrată în lăzi de zestre, prin odăile bunicilor din Bucovina, cânepă din care îmi croiesc forme generoase.
În absența sunetelor specifice unor practici specifice sculpturii, culoarea preponderent albă a instalațiilor și pânzeturilor prezentate, formele generoase, ample ale lucrărilor parietale sau verticale curajoase și abundende, dau spațiului atmosfera unei oaze de încântare, de liniște, bucurie și pace. Această muzică absentă în sunete, dar prezentă în forme, cantități, raporturi, dimensiuni, culori, apropiere și desfătări va fi percepută de simțuri și de inima celui care se va aventura să cerceteze acest spațiu. Dar aici este și multă muzică la propriu, România Muzical însoțind spațiul aproape non-stop.
Care este relația voastră cu vecinii de la Combinat, fie că vorbim despre colegii artiști sau spațiile expoziționale de aici?
Relația noastră este după caz, pe unii îi admirăm pentru conduita lor profesională și umană, pe unii îi respectăm, dar avem o anumită rezervă și distanță din cauza unor practici specifie breslei de sculptură, prin care, de multe ori și artiștii performanți, dar mai ales neperformanți au suferit în demersul lor artistic, nefiind atenți la excesele bahice.
Mai există și categoria artiștilor care activează mai mult în sectorul manufacturier, al comenzilor de orice tip, neglijând sau nefiind preocupați de viața de atelier ca formă de existență, categorie destul de prezentă astăzi în contextul economic acutal, cu care suntem iarăși într-o relație mai… discretă. În toate cazurile, încercăm să colaborăm cu oricine atunci când la mijloc sunt interese comune, iar cea mai importantă dovadă este chiar modul în care am pus toții umărul pentru a începe un drum, care astăzi este continuat și îmbunătățit, sperăm, cu rezultate bune. Deși acest efort nu este apreciat, semnalat sau recunoscut oficial, noi l-am prezentat cronologic, așa cum s-a întâmplat. Am fi fost împliniți dacă efortul nostru ar fi fost recunoscut prin salvarea unui spațiu din Combinat pentru utilizarea artiștilor din UAP. Lipsa unui astfel de spațiu va aduce prejudicii și va vorbi despre lipsa de prețuire și încurajare a gestului artistic.
Pe celălalt plan, avem colaborări foarte bune cu galeriile care au ajuns în acest spațiu și suntem bucuroși că prin prezența lor se asigură o coagulare de forțe artistice, de vizibilitate artistică, iar activitaea lor managerială aduce un plus de valoarea și identitate acestui loc.
Suntem adepții teoriei, verificate, că locul artistului este în atelier, iar coordonarea administrativă trebuie făcută de profesioniști care se pricep și au timpul necesar pentru asta. Ne bucurăm de fiecare spațiu care se igienizează și se transformă într-un loc de performanță vizuală, este o schimbare pe care o așteptam, iar faptul că aici au loc vernisaje și evenimente culturale din ce în ce mai des, ne odihnește sufletul. Povestea ar putea avea un sfârșit legitim și cu aplomb dacă conducerea UAP ar fi pus diferit prioritățile pentru care se luptă.
Ce planuri de viitor aveți? La ce lucrați acum? Și unde putem urmări sau admira lucrările semnate de voi?
Planurile sunt firești, în fiecare an realizezi un anume proiect sau mai multe, care îți generează și deschid noi perspective de cercetare. Marian este preocupat acum de un proiect retrospectiv care se va desfășura la o instituție importantă din București la începutul lui 2022, iar Victoria are o colaborare cu o instituție externă pe un proeict generat de expoziția din 2019 de la ICR Veneția. La aceste proiecte majore se vor adăuga diverse colaborări și participări la evenimente din țară și străinătate.