Sector 1 este o galerie de artă care își dorește să contribuie la evoluția artei contemporane, punând pe primul loc ideile artistului, a cărui misiune este de a crea în mod liber, fără constrângeri. Galeria găzduiește pe de-o parte operele creatorilor de conținut, iar pe de altă parte vine în întâmpinarea iubitorilor de artă și de frumos care sprijină inițiativele creative.
„Combinatul Fondului Plastic are potențialul coagulant al unui centru major de artă contemporană european și, în ultimii 3 ani, schimbările datorate investițiilor private în spațiile închiriate în cadrul Combinatului Fondului Plastic demonstrează acest lucru", spune Andreea Stănculeanu, fondator al Galeriei Sector 1.
Deschiderea galeriei, în 15 iunie 2017, a coincis cu vernisarea unei expoziții de grup a șapte artiști tineri clujeni - Radu Băieș, Istvan Betuker, Norbert Filep, Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra Șerban - alături de artistul invitat Ioan Sbârciu. Au urmat expoziții personale ale fiecărui artist din această selecție a galeriei. Cea de-a doua expoziție de grup a acelorași artiști alături de care galeria a plecat la drum a fost un eveniment care a închis acest prim moment al Galeriei Sector 1.
Debutul noii etape curatoriale a Galeriei Sector 1 a fost reprezentat de Mother Tongue, o expoziție de grup coagulând viziunea a nu mai puțin de 17 de artiști contemporani asupra limbajului universal al desenului, a continuat cu Frumusețe conștientă, o altă premieră în programul curatorial al Galeriei Sector 1, care a marcat debutul colaborării cu patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan și cu Flow State. Betuker / Gaspar duo-show-ul artiștilor Istvan Betuker și Szilard Gaspar este conceput ca o conversație între medii ce își propune să dezvăluie din intimitatea creativă a celor doi artiști aflați pentru prima dată într-un dialog exclusiv.
Andreea Stănculeanu, fondatorul Galeriei Sector 1, ne-a povestit despre relația galeriei cu spațiul fizic, despre discursul curatorial pe care și-l propune aceasta, dar și despre Combinatul Fondului Plastic și etapele de dezvoltare ale acestuia.
Care este povestea Galeriei Sector 1 și cum a început ea? Care este poziționarea sau diferențiatorul galeriei Sector 1 în contextul pieței de artă contemporană locală?
Primul vernisaj al galeriei a fost pe 15 iunie 2017, dar ideea și demersurile au apărut la începutul lui 2016. Am petrecut o perioadă de timp aproape de comunitatea artistică din Cluj și am avut norocul de a mă apropia de artiști, curatori și profesori, care mi-au permis să încep să înțeleg ce determină, ce influențează, ce preocupă și cum funcționează această comunitate și, treptat, să înțeleg măcar o parte din spiritul ei. În prima fază a demersului nostru curatorial, diferențiatorul a fost dedicarea pe care am avut-o exclusiv pentru comunitatea artistică din acest oraș. Am creat o platformă pentru această comunitate și asta va rămâne un fir roșu al activității noastre. Voi păstra artiștii care vin din Cluj foarte prezenți în programul nostru, pentru că am un atașament personal și un mare respect față de această comunitate. Odată cu expoziția „Mother Tongue”, am demarat o a doua etapă, dorința mea fiind să deschidem un pic zona de oportunități pentru galerie și să ne uităm la colaborarea cu alți artiști și curatori din afara țării. Să extindem programul și să integrăm proiecte dedicate dialogului dintre medii, dialogului generațional în interiorul diverselor medii, să avem un aport în recuperarea unor artiști istorici care au rămas, în continuare insuficient cunoscuți și contextualizați.
Ce provocări a adus pentru voi 2020 și cum ați reușit să le depășiți? Ce ați păstra din anul acesta?
2020 a fost ca bancul cu Itzic și Rabi când Itzic simte că îi este foarte greu și nu mai are loc în casă, iar Rabi îi spune: ”Bagă caprele, vacile, câinele și pisica în casă. Și după o lună scoate-le – acum ai loc?”. Dacă înainte părea complicat, acum ne-am confruntat cu așa o paletă de provocări, încât suntem convinși că atunci când toate restricțiile vor dispărea și cumva, miraculos, ne vom întoarce la o formă de „normal”, o să pară totul brusc aproape incredibil de ușor. Simt că această perioadă este un exercițiu excepțional de adaptare, de flexare a uneltelor și a abordărilor pentru fiecare dintre noi, de creativitate în zona de supraviețuire si de esențializare a gesturilor, expresiilor, a mesajelor, iar asta ne va ajuta pe viitor să fim infinit mai pregătiți pentru provocări.
Care este relația Galeriei cu spațiul acesteia? Și care este relația voastră cu vecinii de la CFP?
Când am ajuns noi la Combinat, Galeriile Nicodim și Sandwich deschiseseră de curând drumul către această zonă, iar spațiul în care suntem noi acum era un service de mașini de deszăpezire și mașini de gunoi, pe jos era noroi, fațada era semi inexistentă iar prin plafon ploua. Pe aceeași latură a clădirii erau fosta turnătorie, gaterul de piatră, fosta topitorie – amintirea unui Combinat al Fondului Plastic dedicat producției de artă. Noi vrem să credem că am păstrat din această poveste pasiunea pentru artă și am contribuit la apariția unui altfel de Combinat - al expunerii artei contemporane. Cele cinci galerii existente în spațiul Combinatului, dezvoltarea unor noi proiecte în acest spațiu (se vor mai deschide măcar încă două noi galerii anul acesta) contribuie la bunăstarea ecosistemului, iar fiecare spațiu în parte va participa activ la un demers de împrietenire a artei cu publicul.
Când un vizitator intră la noi în galerie, vrem să simtă că înțelege, că e interesant. Vrem să îi provocăm curiozitatea, astfel încât să simtă dorința de a integra arta în viața lui. Vrem expoziții în care firul roșu să dezvăluie o poveste. Fie că este legat de o practică, o temă sau un dialog între artiști, ne dorim să facem lucruri relevante care să contribuie la educația vizuală a fiecăruia din noi.
Ce sperați să se întâmple în cadrul Combinatul Fondului Plastic în următorii 5 ani?
Până în momentul în care Combinatul Fondului Plastic nu va fi identificat ca un hub al artei contemporane și nu va intra într-o manieră naturală pe harta iubitorilor de artă și cultură, el va părea că este într-o zonă îndepărtată, nefamiliară, deși este foarte accesibil de fapt.
Sperăm ca în spațiul Combinatului să ni se alăture cât mai mulți promotori ai artei contemporane și să creăm, împreună, o comunitate dinamică a iubitorilor de artă și nu numai.
Ce program curatorial pregătiți pentru 2021 și ce expoziții vă doriți să produceți și dezvoltați în următorii ani?
Îmi doresc să integrăm expozițiile în serii coerente, care să urmărească o poveste despre un subiect, iar publicul nostru să spună că poate înțelege ceva. Îmi doresc să putem să contribuim la clarificarea unor idei. Deci lucrăm la câteva serii de expoziții – o serie dedicată dinamicii mediilor și tranziției de la pictură, până la fotografie și performance; o serie dedicată dialogului generațional al femeilor artist. Vom continua și demersul început cu expoziția consacrată patrimoniului Yvonne Hasan cu alte expoziții de recuperare și corectă contextualizare a unor artiști istorici mai puțin vizibili sau cunoscuți. Vom avea și bucuria de a prezenta o expoziție personală Enzo Cucchi pe care o pregătim. Cred sincer că această meserie poate fi făcută doar din pasiune, iar noi suntem, sperăm, suficient de pasionați încât acest lucru să se reflecte în interacțiunea cu toată lumea, de la artiști, la curatori și la public.