×

Bianca Mann

Atelier

Photo Credits: 

Roald Aron
Delia Dobrescu
Gabi Todirel
Tudor Codre Isac
Courtesy of Mobius Gallery

 

www.mobisugallery.com
Instagram
Facebook



Bianca Mann este o sculptoriță tânără, pe care am avut prilejul să o cunoaștem (inițial) prin lucrările de licență și disertație, expuse în cadrul Festivalului DIPLOMA, edițiile din 2015 și 2017, iar ulterior șansa de a-i urmări parcursul artistic rapid și... ambițios.
Bianca s-a alăturat comunității artistice de la Combinatul Fondului Plastic, acolo unde și-a dezvoltat un spațiu de lucru luminos, în care ne-a primit cu ceai, multe planuri de viitor, dar și multe povești.


De când faci parte din comunitatea Combinatul Fondului Plastic și care este povestea care te-a adus în acest spațiu?

Deja s-au făcut 2 ani și jumătate de când am reușit să mă mut în noul atelier și astfel să intru în comunitatea Combinatul Fondului Plastic. Întreaga poveste a plecat de la fostul atelier, pe care l-am avut în Pache Protopopescu, într-un demisol de 20 metri pătrați, în care am lucrat aproximativ 4 ani. Acum îmi dau seama că atelierul din Combinat s-a construit ca formă și atmosferă plecând de la fostul spațiu de lucru.
S-a ivit ocazia de a lua un spațiu dezafectat la Combinat, având posibilitatea de a-l transforma în spațiu de creație. Am rezonat instantaneu cu ideea, dorind să schimb atelierul vechi cu unul mai mare. Așa am ajuns la Combinat. Când am văzut spațiul – o baracă de tablă mare și întunecată, paradoxal, eu m-am luminat. Am vizualizat rapid felul în care urma să arate atelierul și etapele care trebuiau parcurse ca să putem renova și compartimenta spațiul pentru nevoile unui atelier de sculptură. Spun "putem", la plural, căci în atelier, lucrăm doi oameni. Lucrez în spațiu cu Cătălin Bădărău, partener de atelier și de viață.
Acum că atelierul este finalizat, râd în sinea mea și îmi dau seama că datorită faptului că spațiul este ofertant și prin dimensiunea lui, am reușit să facem în el tot ce nu am putut face în vechiul spațiu de lucru, cum ar fi să avem multe geamuri. După ce am stat într-un demisol cu 3 gemulețe, simțind nevoia acută de lumină, la Combinat ne-am îndeplinit visul prin montarea celor...15 geamuri.
Așadar, atelierul din Combinat este un spațiu extrem de personal, la care țin mult și în care pot să lucrez, să citesc, să cercetez temele de care sunt interesată. 
Iar pentru că am avut prilejul să îl renovez de la zero, spațiul a devenit cumva intim și foarte important pentru traseul meu artistic de până acum.


Cum ai descrie atelierul tău în câteva cuvinte și care sunt cele mai mari avantaje ale acestuia?

Atelierul este o lucrare în sine. Cel puțin eu așa simt în legătură cu acest atelier. Faptul că este construit 90% de mine și de Cătălin (la propriu!), cumva am început să îl apreciem mai mult. Cu fiecare etapă în parte, de la construit pereți, izolație, montat geamuri, uși, etajarea, scara, am devenit foarte atentă la procesul de lucru și am descoperit o bucurie plăcută prin faptul că am văzut și simțit cum spațiul prinde viață. Am asistat si contribuit la nașterea lui, la copilăria lui și acum creștem împreună.  
Avantajele sunt multiple. Faptul că există deja o comunitate culturală, în care sunt mulți artiști adunați la un loc, câteva galerii de artă, depozite și magazii pentru lucrări de artă, cred că oferă potențialul de a genera proiecte ample pe viitor.
Deși s-a format acest hub cultural, fiecare în parte, are activitatea proprie, în atelier sau galerie, iar momentele de ,,împreună” sunt relativ variate, în funcție de cum apar evenimentele culturale (vernisaje, prezentări de artist etc).


Există și dezavantaje?

Dacă ar fi să văd un dezavantaj ar putea fi legat de poziționarea Combinatului față de centrul capitalei. Însă, acest aspect îmi pare doar parțial-dezavantajos, căci se poate ajunge foarte ușor cu uber-ul, mașina, bicicleta.


Ce muzică se aude în atelier și care sunt obiectele sau piesele care domină spațiul?

În atelierul meu, ,,muzica” este dată de lucrările din spațiu. Obiectele care domină spațiul sunt lucrări finalizate sau în lucru sau pur și simplu materiale care urmează să fie utilizate pentru viitoare lucrări. În mare, sunt lucrări de sculptură. Alte obiecte ar fi biblioteca si alte echipamente și scule necesare pentru procesul de lucru. Aa, și câteva plante.


Povestește-ne puțin despre lucrările care se nasc în acest atelier. Și despre procesul din spatele lor.

Îmi aduc aminte de o povață oferită de profesorul meu din facultate, care povestea că, în momentul în care dintr-un atelier mic s-a mutat într-un atelier mai mare, lucrările au devenit impunătoare ca proporții. L-am înțeles pe deplin pentru că și lucrările mele au căpătat o nouă perspectivă odată cu schimbarea spațiului de lucru. Cred că datorită spațiului, am început să visez la obiecte și instalații mai mari.
Obiectele se nasc în urma gândurilor mult rumegate, care, într-un final, ajung "să ia formă". Procesul depinde de fiecare proiect în parte, fiind extrem de importante materialele alese în lucrări. Procesul poate consta în modelarea piesei, din lut, apoi transpunerea sa, prin realizarea matriței, fie de ipsos, fie rășină și apoi, turnarea materialului final. Acest proces e valabil dacă îmi propun să fac o lucrare, să zicem, din rășină. Altfel, piesele din ceramică le pot arde în cuptor. Cum ziceam, în funcție de lucrarea pe care vreau să o fac, aleg metoda de realizare specifică lucrării. 


Ce proiecte dezvolți acum și la ce să ne așteptăm în viitor de la Bianca Mann?

Urmează o expoziție personală, care va prezenta cele mai recente lucrări. Momentan sunt într-o etapă de "cercetare", atât teoretică, cât și practică, menită să deslușească și să lămurească principalele idei ale proiectului. Partea practică constă în experimentarea diverselor materiale pentru viitoarele lucrări și ulterior, orientarea lucrărilor în acord cu spațiul expozițional.
În ultimul timp sunt interesată de modalitatea în care funcționează omul ca individ în spațiul social. Buletinele ca "acte de identitate", alături de acțiunea de implantare a cip-urilor din viitor și toată structura care înregimentează individul ca fiind parte dintr-un sistem complex numit societate sunt idei care mă preocupă și care au apărut ca o continuare a proiectelor anterioare realizate, care, în linii mari, sunt -metafore ale identității-.
Mai sunt și alte proiecte în plan, care probabil se vor realiza către sfârșitul anului 2021, dintre care viitoare colaborări cu vecinii din Combinat.


Care este relația cu vecinii de la Combinat, fie că vorbim despre alți artiști cu ateliere aici sau de galeriile care s-au mutat în incintă?

Relația cu vecinii de la Combinat este una bună și foarte bună. Diversitatea artiștilor și a preocupărilor lor creează acest hub cultural care face ca fiecare să-și găsească locul pe scena de artă românească. Apariția galeriilor în incinta Combinatului este minunată, căci publicul de artă se mărește și atât artiștii, cât și galeriile, au de câștigat.


Cum consideri tu că s-a coagulat această comunitate? Sau ce consideri că îi lipsește și ți-ai dori să apară sau se întâmple pe viitor?

Coagularea comunității s-a produs natural și a fost probabil o surpriză plăcută pentru toți membrii ei. Pentru mine așa a fost. Când am ajuns în Combinat, chiar m-am gândit că e benefic faptul că se produce inevitabil un discurs interdisciplinar și intergenerațional. Fiecare artist, indiferent de vârstă și tipul de artă pe care o face, contribuie la unificarea comunității prin activitatea sa.
Combinatul Fondului Plastic, deși poate fi privit ca o comunitate culturală locală în dezvoltare, cred că deja contribuie semnificativ la promovarea și formarea sectorului cultural contemporan din România. Nu aș putea spune ce lipsește sau ce mi-aș dori să apară în Combinat, datorită faptului că întregul hub are o dinamică proprie și se dezvoltă organic.


Care consideri că este potențialul acestui complex, pe harta artistică Bucureșteană? Sau ce speri că va deveni Combinatul peste 5 ani?

Cred că acest complex este momentan cel mai bine întremat hub cultural, cel puțin pe arte vizuale, din București. Pe plan local, Combinatul și-a câștigat renumele și importanța în ochii iubitorilor de artă. O provocare pentru următorii ani ar fi să reușim, prin activitatea noastră, a tuturor celor din sectorul cultural, să plasăm Combinatul pe harta artistică internațională.